Mitică Lăcătuşu

Cunoscut şi sub numele de Demeter Lakatos sau Laszlo Demeter a fost un poet român vorbitor de dialect ceangăiesc (limba maghiară medievală cu preluări şi neologisme româneşti). El s-a născut pe data de 19 noiembrie 1911 în Comuna Săbăoani (Szabofalva), Jud. Neamţ.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Lakatos-Demeter232.jpg

A absolvit cursurile primare în Săbăoani, având profesia de lăcătuş (operaţii de decupare sau de ajustare a pieselor metalice). În timpul liber scria poezii, fiind singurul poet care şi-a compus opera în graiul nordic ceangăiesc maghiar, operele lui au fost publicate în România, Ungaria şi Elveţia. De-a lungul vieţii poetul a scris câteva mii de poezii în limba maghiară dar şi română, a publicat peste 45 de poezii cu valoare literară în ziare şi reviste maghiare din Transilvania.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Mitica-Lacatusu1.jpg

Poeziile sale au căpătat o notorietate însemnată deoarece este menţionat într-o publicaţie a ziarului în limba maghiară Ellenzek din Cluj datorită jurnalistului maghiar de origine turcă Seiff Eddine Shawkat şi ulterior menţionat în anul 1956 de către etnograful maghiar Farago Jozsef într-o publicaţie din revista Utunk („Drumul nostru”) publicat la Cluj în perioada 1946-1989. Operele sale au atras atenţia etnografilor şi lingviştilor maghiari (Domokos Pal Peter) prezentând în poeziile sale viaţa tradiţională din Sabăoani.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Lakatus-Demeter22.jpg

Moare la vârsta de 63 de ani pe data de 22 august 1974 la Săbăoani, iar pe data de 22 ianuarie 2009 este ales „Cavaler al Culturii Maghiare”. Pe data de 27 septembrie 1990 la Budapesta a fost înfiinţată o asociaţie numită „Asociaţia Culturală Ceangăiască Lakatos Demeter”. Este studiat la cursul de dialectologie al Facultăţii de litere din cadrul „Universităţii Eotvos Lorand” din Budapesta.

Potrivit Academiei Maghiare de Ştiinţe termenul „csango” înseamnă „a rătăci”, „a pribegi”, „hoinar”, cu referire la natura retrasă a ceangăilor faţă de grupul maghiar. Mai multe dicţionare explicative de limbă maghiară explică termenul „csango” care se traduce prin cuvântul „umblător”, cu referire la o persoană care îşi schimbă locul. Istoricul Nicolae Iorga a afirmat că termenul provine de la cuvântul „şalgău” („salgo”, de la cuvântul maghiar „sovago”) care semnifică „tăietor de sare” denumire dată lucrătorilor secui de la minele de sare din Târgu Ocna. O mărturisire din anul 1900 de către Antal Martanas din Săbăoani povesteşte că termenul provine din timpul venirii strămoşilor ceangăi în Moldova, unde animalele din turme aveau legate „tălăngi” la gât (csengo, csengos, csangos). Chiar şi oamenii sunau din clopote şi trăgeau cu puştile iar cei care îi vedeau spuneau că „s-au aşezat nişte oameni cu clopote”, relatată de lingvistul maghiar Rubinyi Mozes (1881- 1965).

Evenimente în cinstea ceangăilor au loc în oraşul Budapesta, Ungaria, numit Balul Ceangăilor („Balul Csango”) acesta se desfăşoară în luna februarie înainte de a intra în Postul Mare („Lăsatul Secului”). Evenimentul prezintă obiceiuri populare, cântece şi dansuri cu cele mai de seamă orchestre maghiare. În oraşul Bacău, eveniment denumit „Festivalul ceangăilor din Moldova”este o tradiţie veche ţinută la sate în trecut, acesta are scopul de a reînvia obiceiurile ceangăilor, de cunoaştere, conservare şi păstrarea a culturii ceangăilor maghiari. În oraşul Miercurea Ciuc are loc festivalul „Zilele Ceangăilor din Miercurea Ciuc”, în cadrul evenimentului au loc spectacole literare, diferite expoziţii cu scopul de a cunoaşte mai bine ceangăii şi tradiţiile lor.

Cei care se consideră de naţionalitate ceangăiască sau maghiară sunt reprezentaţi de Asociaţia Maghiarilor Ceangăi din Moldova (înfiinţată în anul 1990 în Covasna cu sediul în Judeţul Bacău). Ceangăii ce se consideră români sunt reprezentaţi de Asociaţia Romano-Catolicilor „Dumitru Mărtinaş”.