26 septembrie- Ziua Europeană a Limbilor

Te-ai întrebat vreodată cum ar suna Europa dacă toate limbile ei ar putea vorbi în același timp? Probabil ca o uriașă simfonie, în care fiecare voce ar avea propriul ritm, propria melodie și propria poveste. De la portugheză la finlandeză, de la greacă la irlandeză, de la română la suedeză, Europa este un continent al unei extraordinare diversități lingvistice.

Unele limbi sunt vorbite de milioane de oameni, altele de comunități restrânse, dar fiecare dintre ele păstrează ceva din istoria și cultura celor care le-au transmis de-a lungul generațiilor. În fiecare an, pe 26 septembrie, această diversitate este sărbătorită prin Ziua Europeană a Limbilor, o zi dedicată limbilor, culturilor și oamenilor care le vorbesc.

În 1997, Consiliul Europei a organizat o conferință dedicată învățării limbilor pentru o „nouă Europă”. Ideea care s-a conturat atunci era una foarte simplă: într-un continent în care oamenii călătoresc, studiază, muncesc și comunică tot mai mult peste granițe, cunoașterea limbilor trebuie încurajată și accesibilă tuturor. Anul 2001 a fost declarat Anul European al Limbilor, o inițiativă comună a Consiliului Europei și a Uniunii Europene. În 45 de țări au fost organizate mii de activități pentru a-i încuraja pe oameni să învețe limbi străine și să descopere diversitatea lingvistică a Europei. Pe 26 septembrie 2001 a avut loc prima celebrare a Zilei Europene a Limbilor.

La prima vedere, Ziua Europeană a Limbilor pare să fie despre gramatică, vocabular și lecții de limbi străine. În realitate, mesajul ei este mult mai profund. O limbă este o fereastră către o cultură. Atunci când învățăm o limbă nouă, nu învățăm doar să spunem „bună ziua”, „mulțumesc” sau „ce mai faci?”. Descoperim felul în care o comunitate își exprimă sentimentele, își spune poveștile, își construiește umorul și își păstrează tradițiile. De aceea, Ziua Europeană a Limbilor promovează învățarea limbilor străine pe tot parcursul vieții. Nu trebuie să fim copii pentru a începe o limbă nouă și nici nu trebuie să ajungem să o vorbim perfect pentru ca ea să ne fie folositoare.

Uniunea Europeană are în prezent 24 de limbi oficiale, însă acestea reprezintă doar o parte din peisajul lingvistic european. Pe continent există numeroase limbi regionale și minoritare, iar migrația a adus în Europa sute de alte limbi. Consiliul Europei vorbește despre peste 225 de limbi native ale Europei. Asta înseamnă că, dacă am călători prin Europa fără să schimbăm continentele, am putea trece printr-un adevărat mozaic de limbi și culturi.

Pentru noi, Ziua Europeană a Limbilor este și un bun prilej de a privi altfel propria limbă. Româna este o limbă romanică, alături de italiană, franceză, spaniolă, portugheză și alte limbi derivate din latină. Particularitatea ei este însă legată și de poziția geografică: româna s-a dezvoltat într-un spațiu în care a intrat în contact cu numeroase limbi și culturi. De aceea, în vocabularul și structura sa putem găsi urme ale unei istorii complexe, în care moștenirea latină s-a întâlnit cu influențe slave, balcanice, maghiare, turcești și nu numai. Limba română ne amintește astfel că o limbă este o poveste în continuă mișcare.

De la prima ediție din 2001 și până astăzi, Ziua Europeană a Limbilor a evoluat de la o campanie de promovare a învățării limbilor străine într-o adevărată celebrare a diversității lingvistice și culturale. Pentru că limbile nu sunt doar instrumente de comunicare. Ele sunt memorie, identitate, cultură și legături între oameni.

Știați că…?

Europa are sute de voci. Pe lângă limbile oficiale ale statelor, există limbi regionale, minoritare și comunitare, unele cu milioane de vorbitori, altele aflate în pericol de dispariție.

Multe limbi europene au strămoși comuni. Numeroase limbi aparțin familiei indo-europene, ceea ce explică existența unor asemănări surprinzătoare între cuvinte din limbi care astăzi par foarte îndepărtate.

O limbă poate supraviețui fără să fie limba unui stat. Există limbi vorbite de comunități care nu au statut de limbă oficială națională, dar care continuă să fie transmise din generație în generație.

Orașele europene sunt adevărate „laboratoare lingvistice”. În marile orașe pot fi întâlnite zeci sau chiar sute de limbi, datorită mobilității, migrației și schimburilor internaționale.

A fi plurilingv nu înseamnă neapărat să vorbești perfect mai multe limbi. Poți avea niveluri diferite de cunoaștere și să folosești fiecare limbă în situații diferite.