Duminica Floriilor

Este ziua în care ne amintim şi sărbătorim intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim, ca Mântuitor şi Rege pentru a împlini în umilinţă şi ascultare jertfa crucii faţă de Tatăl ceresc. Acest eveniment are loc cu o săptămână înainte de Învierea sa, deasemeni este menţionat în fiecare dintre cele patru Evanghelii canonice.

Isus intră călare pe un măgar iar oamenii îşi aşeză veşmintele şi ramurile de palmier în faţa lui în semn de omagiu strigând „Osanna”, în ebraică înseamnă „Dumnezeu mântuieşte”, „Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului”. Acest eveniment marchează începutul Săptămânii Sfinte, ultima săptămână a Postului Mare.

Folosirea unui măgar în locul unui cal este extrem de simbolică pentru că măgarul este un animal de pace pe când calul este un animal folosit în război. Un rege ar călări un cal pentru a merge la război aici simbolizează sosirea smerită a lui Isus în pace.

Sărbătoarea îşi are originea în Antichitate când se organizau serbări de primăvară în cinstea zeiţei Flora. În mitologia romană este Zeiţa florilor dar şi a rodirii cerealelor, a pomilor fructiferi şi a plantelor. Serbările se numeau „Floralia” iar creştinii au asimilat-o atribuindu-i conotaţii religioase sărbătoarea devenind sub numele de „Floriile”.

Duminica Floriilor nu are dată fixă dar îşi are originea în Biserica din Ierusalim în jurul sec. al III-lea. Ceremoniile au  constat în rugăciuni, imnuri şi predici în timp ce oamenii se deplasau prin numeroasele lăcaşuri sfinte din oraş. Până în secolul al V-lea sărbătoarea se răspândise până la Constantinopol. Abia la începutul sec al VII-lea s-a adăugat binecuvântarea rituală a ramurilor de palmier şi se sărbătoreşte în ultima duminică dinaintea Paştelui.

La Biserică se celebrează Liturghia cu preoţii îmbrăcaţi în veşminte de culoare roşie (culoarea sângelui), aceasta indică jertfa pe care Isus urmează să o împlinească. Creştinii aduc cu ei ramuri de salcie întotdeauna înflorite în această perioadă pentru a fi sfinţite numite în popor şi mâţişori. În timpul liturghiei are loc binecuvântarea ramurilor apoi credincioşii merg cu ele acasa şi le păstrează la loc de cinste: pe la icoane, la geamuri, la uşi, la porţi, fiind bune de leac şi protejând casa de evenimente neplăcute.

Ziua de Florii este prilej de sărbătoare şi pentru cei care au fost botezaţi cu nume de flori, deoarece îşi serbează onomastica.

În vechime, ramurile de palmier simbolizau pacea, bunătatea şi victoria, adesea erau înfăţişate pe monede şi clădiri importante. Regele Solomon avea ramuri de palmieri sculptate pe zidurile şi uşile templului.