Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul este una din figurile centrale ale creştinismului şi islamului, predicator şi botezător pe malurile râului Iordan, numit si înainte-mergătorul, vestitorul şi botezătorul lui Isus.

Este numit de Isus „cel mai mare dintre cei născuţi din femei„, iar Biserica Creştină îl cinsteşte ca pe cel mai mare dintre sfinţi.

Evanghelia după Luca relatează că, în zilele lui Irod Antipa (a fost fiul lui Irod cel Mare), împăratul Iudeii, un înger -Arhanghelul Gabriel, îl anunţă pe dreptul Zaharia, preot din tată-n fiu şi înaintat în vârstă, că rugăciunea sa a fost ascultată: Elisabeta, stearpă şi înaintată în vârstă, va naşte un copil al cărui nume trebuia să fie Ioan.

Lui Zaharia nu-i vine să creadă, iar îngerul îl pedepseşte făcându-l mut până în ziua în care urma să se nască copilul. Peste un timp Elisabeta rămâne însărcinată şi se ţine ascunsă cinci luni.

Evanghelistul Luca relatează cum îngerul Gabriel o anunţă pe Fecioara Maria că îl va naşte pe Isus, dar şi că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu, caci este însărcinată în a şasea lună. Maria plecă în grabă spre cetatea lui Iuda, unde locuiau  Zaharia şi Elisabeta, intră în casa lui şi urează de bine Elisabetei. Atunci continua evanghelistul, pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece şi Elisabeta se umple de Duh Sfânt, strigând cu glas tare că Fecioara Maria şi rodul pântecelui ei sunt binecuvântaţi.

Evanghelia după Luca relatează cum Elisabeta naşte un fiu, iar în ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan, şi îl întrebă apoi şi pe Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliţă acelaşi lucru. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, şi el vorbea şi binecuvănta pe Dumnezeu.

Predicile şi le începe în deşertul Iudeii, în al 15-lea an de domnie al împăratului roman Tiberiu, Ioan îi îndemna pe oameni să se pocăiască „pocăiţi-vă căci Împărăţia cerurilor este aproape„, iar aceştia mărturisindu-şi păcatele erau botezaţi de el în râul Iordan.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este ion1.png

 

Ioan fiind chemat „prooroc al Celui Prea Înalt„, vesteşte venirea lui Isus căruia aşa cum mărturisesc evangheliile „nu este vrednic să-i dezlege cureaua încălţămintelor„, el a pregătit calea Domnului, întorcând oamenii spre inocenţă şi înţelepciune.

Evangheliile relatează cum Ioan îl botează şi pe Isus, care vine la el pentru a împlini planul lui Dumnezeu, moment în care Duhul Sfânt se coboară asupra lui sub chip de porumbel, şi s-a auzit un glas de sus care spunea „acesta este Fiul meu binevoit întru care am binevoit” Ioan îl recunoaşte pe Isus ca fiind mielul lui Dumnezeu, ce ridică păcatul lumii, care era înaintea lui, pe care l-a făcut cunoscut, şi care va boteza cu Duh Sfânt.

Ioan îl critică pe Irod Antipa că trăieşte într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soţie pe Irodiada, soţia lui Filip, fratele său aflat încă în viaţă, şi pentru toate relele pe care le făcuse. Irod îl întemniţă pe Ioan şi de ziua lui dănd  un ospăţ boierilor, mai-marii oştirilor şi fruntaşii Galileii, fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a dansat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei „cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da”, fata a ieşit afară şi a întrebat-o pe Irodiada ce să ceară şi ea i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul, iar Împăratul i l-a dat, fiind decapitat.

Ucenicii au ridicat trupul lui şi l-au pus în mormânt, apoi ar fi fost dus de susţinătorii săi în localitatea Sebastia (azi în Cisiordania), unde ar fi fost îngropat. Împăratul roman anticreştin Flavius Claudius Iulianus (fiind ultimul împărat roman păgân, a domnit între anii 361-363), ar fi ars rămăşiţele lui Ioan Botezătorul, din trup ar mai fi rămas un braţ şi un deget. Capul ar fi fost salvat şi dus la Alexandria (Egipt), apoi la Constantinopol (Turcia), de unde ar fi fost dus în provincia Poitou (Franţa), de către regele francon Pippin al-III-lea (715-768).

În Biserica Romano-Catolică ziua de 6 ianuarie îi corespunde Sărbătoarea Epifaniei Domnului sau Boboteaza, aminteşte de vizita magilor (Gaspar, Baltasar şi Melchior), la pruncul Isus- recunoaşterea lui Isus ca Mesia, care i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. Boboteaza încheie ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă care încep în ajunul Crăciunului.

În greceşte cuvântul Bobotează este numit Teofanie sau Epifanie, care se traduce prin „Aratarea Domnului” adică a Sfintei Treimi. Prin sec. IV, sub această denumire a fost pomenită şi începutul vieţii publice al lui Isus care a avut loc în momentul Botezului său la vârsta de 30 ani.

Biserica de la Roma a considerat de cuviinţă să acorde o sărbătoare separată acestui eveniment, de aceea Botezul Domnului este celebrată în prima  Duminica după Epifania Domnului.

Preoţii parohi vizitează în ajun casele credincioşilor pe care le binecuvântează prin stropirea cu apă sfinţită, de la care primesc simbria iar copii primesc dulciuri. După celebrarea Liturghiei, preotul sfinţeşte apa din câteva fântâni din sat, sătenii o aduc în casă şi stropesc cu această apă sfinţită pentru a fi feriţi de primejdii şi pentru a avea un An Nou mai bun.

Pe data de 24 iunie, este comemorată Naşterea Sf.Ioan Botezătorul;
Pe data de 29 august,  este comemorată Martirul Sf. Ioan Botezătorul (tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul).

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este botezatorul-912x1024.jpg

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *