Sfântul Ştefan

Sfântul Ştefan celebrat pe data de 26 decembrie în fiecare an, este primul martir care şi-a dat viaţa mărturisindu-l pe Hristos Isus ca Domn şi Mântuitor al nostru.
Numele Ştefan, în greacă -„Stephanos”, în latină-„Stephanus”, înseamnă „coroană de flori” sau „încununat”. După Noul Testament a fost Arhidiacon iudeu (evreu) din Ierusalim, a fost unul dintre ucenicii lui Isus, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat direct la faptele sale.

Sfântul Ştefan predicând public învăţăturile lui Isus, a intrat rapid în atenţia farizeilor care erau nemulţumiţi de acest fapt. A fost dus în faţa Sinedriului pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise şi al lui Dumnezeu. Întrebat de acelaşi Caiafa care îl judecase pe Isus, cum răspunde acuzării, Sfântul Ştefan a ţinut o lungă cuvântare acuzându-i la rândul său, pe cei ce îi doreau pieirea: „Cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi!….Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor,  51-53).

A fost cunoscut pentru credința sa puternică, faptele de milostenie și predicarea Evangheliei. Sfântul Ştefan a fost găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte prin lapidare (ucidere prin lovituri cu pietre). După pronunţarea sentinţei conform Noului Testament el a avut o teofanie (apariţie a divinităţii), spunând: „Iată vad cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu”. În clipa morţii el cere iertare pentru cei ce il ucid.
Mormântul Sfântului Ştefan a fost descoperit în anul 415, din anul 560 osemintele lui s-ar afla în cripta Bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

Sfântul Ștefan este considerat un exemplu de devotament, iubire față de Dumnezeu și iertare, oferindu-le credincioșilor un model de urmat în fața încercărilor vieții.

Noul Testament = este a doua parte a Bibliei, ce are 27 cărţi, prima parte a Bibliei este Biblia ebraică denumită de creştini Vechiu Testament;
Arhidiacon = este un rang onorific bisericesc care se conferă diaconilor din rândul clerului de mir, cu o activitate îndelungată şi deosebită de către Episcop, adică întâiul diacon  pe lângă un Episcop;
Faptele Apostolilor = este a cincea carte a Noului Testament.