Ziua internațională a Pizzei
În fiecare an, pe data de 9 februarie, lumea întreagă sărbătorește Ziua Internațională a Pizzei, un preparat care a depășit de mult granițele bucătăriei și a devenit un adevărat fenomen cultural și economic.
Pizza nu este doar o mâncare populară, ci un simbol universal al bucuriei de a împărți momente simple alături de cei dragi. Chiar și numele său are o istorie interesantă: cuvântul „pizza” este atestat încă din anul 997 într-un document italian, iar lingviștii cred că provine din termeni vechi precum „bizzo” sau „pizzo”, care însemnau „bucată” sau „mușcătură”. Inițial, termenul desemna o simplă turtă coaptă, care avea să devină, în timp, unul dintre cele mai iubite preparate din lume.
Deși turte plate coapte existau încă din Antichitate la greci și egipteni, pizza așa cum o cunoaștem astăzi s-a născut la Napoli, în sudul Italiei, acolo unde tradiția și creativitatea gastronomică s-au împletit perfect.
Istoria pizzei moderne începe odată cu sosirea roșiilor în Europa, aduse din America în secolul al XVI-lea. Mult timp, acestea au fost privite cu suspiciune și considerate chiar otrăvitoare. Abia în secolul al XVIII-lea, locuitorii săraci ai Neapolelui au început să pună sos de roșii peste pâinea lor plată, obținând un preparat ieftin, gustos și sățios. Astfel s-a născut pizza modernă, care a devenit rapid populară nu doar printre localnici, ci și printre turiștii curioși să guste această specialitate din cartierele modeste ale orașului.
De-a lungul timpului, pizza a cunoscut nenumărate variații, însă în Italia există câteva rețete considerate clasice, aproape „oficiale”, întâlnite în orice pizzerie tradițională: Margherita, Marinara, Prosciutto, Prosciutto e Funghi, Capricciosa, Quattro Stagioni, Quattro Formaggi sau Diavola. În mod special, pizza napolitană autentică, recunoscută de asociația AVPN (Associazione Verace Pizza Napoletana- Asociația pentru Pizza Napolitană Autentică) și inclusă în patrimoniul cultural, are doar două variante tradiționale de bază: Margherita și Marinara, simboluri ale simplității și ale gustului autentic italian.
Importanța culturală a pizzei a fost recunoscută oficial pe 7 decembrie 2017, când „Arta pizzaiuolilor napolitani” a fost inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității- UNESCO. Acest moment a confirmat faptul că pizza nu este doar un produs alimentar, ci o tradiție vie, transmisă din generație în generație, o parte esențială din identitatea orașului Napoli și din patrimoniul gastronomic al lumii.
Secretul unei pizza perfecte începe întotdeauna cu aluatul. Specialiștii spun că diferența dintre o pizza banală și una extraordinară stă în calitatea ingredientelor și în răbdarea procesului. Făina folosită trebuie să fie de tip 00 sau 0, bogată în proteine și gluten, pentru a oferi elasticitatea necesară.
Aluatul autentic conține doar patru ingrediente de bază: făină, apă, sare și drojdie. Dospirea este cheia gustului și a digestiei ușoare, iar pentru rezultate excelente, aluatul trebuie lăsat între 10 și 12 ore la temperatura camerei sau chiar 24–48 de ore la frigider, pentru o maturare lentă. În ceea ce privește toppingurile, regula napolitană este simplă: maximum patru sau cinci ingrediente, pentru ca blatul să se coacă perfect și aromele să rămână echilibrate.
O poveste celebră legată de pizza este legenda Margheritei, apărută în 1889, când Regina Margherita a Italiei a vizitat Napoli. Maestrul Raffaele Esposito i-a pregătit o pizza în culorile steagului italian: roșu din roșii, alb din mozzarella și verde din busuioc. Această variantă a rămas până astăzi una dintre cele mai iubite din lume. Tot în Napoli se află și prima pizzerie oficială, Antica Pizzeria Port’Alba, deschisă în 1738 și funcțională și astăzi.
Pizza este înconjurată și de curiozități spectaculoase. În 2001, Pizza Hut a plătit un milion de dolari pentru a livra o pizza astronauților de pe Stația Spațială Internațională. Cea mai scumpă pizza din lume, „Louis XIII”, creată de Renato Viola, costă 12.000 de dolari și conține caviar și homar norvegian. Există chiar și o teoremă matematică reală numită „teorema pizzei”, iar recordul pentru cea mai mare pizza din lume aparține unei pizza numite „Ottavia”, realizată la Roma în 2012, cu o suprafață de 1.261 de metri pătrați.
Ziua Internațională a Pizzei este, în esență, o celebrare a gustului, a tradiției și a bucuriei de a împărți. Fie că alegi o Margherita clasică, o pizza Quattro Stagioni sau o Diavola picantă, această zi este despre momente simple și delicioase.
În fiecare an, pe data de 9 februarie, lumea întreagă sărbătorește Ziua Internațională a Pizzei, un preparat care a depășit de mult granițele bucătăriei și a devenit un adevărat fenomen cultural și economic.
Pizza nu este doar o mâncare populară, ci un simbol universal al bucuriei de a împărți momente simple alături de cei dragi. Chiar și numele său are o istorie interesantă: cuvântul „pizza” este atestat încă din anul 997 într-un document italian, iar lingviștii cred că provine din termeni vechi precum „bizzo” sau „pizzo”, care însemnau „bucată” sau „mușcătură”. Inițial, termenul desemna o simplă turtă coaptă, care avea să devină, în timp, unul dintre cele mai iubite preparate din lume.
Deși turte plate coapte existau încă din Antichitate la greci și egipteni, pizza așa cum o cunoaștem astăzi s-a născut la Napoli, în sudul Italiei, acolo unde tradiția și creativitatea gastronomică s-au împletit perfect.
Istoria pizzei moderne începe odată cu sosirea roșiilor în Europa, aduse din America în secolul al XVI-lea. Mult timp, acestea au fost privite cu suspiciune și considerate chiar otrăvitoare. Abia în secolul al XVIII-lea, locuitorii săraci ai Neapolelui au început să pună sos de roșii peste pâinea lor plată, obținând un preparat ieftin, gustos și sățios. Astfel s-a născut pizza modernă, care a devenit rapid populară nu doar printre localnici, ci și printre turiștii curioși să guste această specialitate din cartierele modeste ale orașului.
De-a lungul timpului, pizza a cunoscut nenumărate variații, însă în Italia există câteva rețete considerate clasice, aproape „oficiale”, întâlnite în orice pizzerie tradițională: Margherita, Marinara, Prosciutto, Prosciutto e Funghi, Capricciosa, Quattro Stagioni, Quattro Formaggi sau Diavola. În mod special, pizza napolitană autentică, recunoscută de asociația AVPN (Associazione Verace Pizza Napoletana- Asociația pentru Pizza Napolitană Autentică) și inclusă în patrimoniul cultural, are doar două variante tradiționale de bază: Margherita și Marinara, simboluri ale simplității și ale gustului autentic italian.
Importanța culturală a pizzei a fost recunoscută oficial pe 7 decembrie 2017, când „Arta pizzaiuolilor napolitani” a fost inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității- UNESCO. Acest moment a confirmat faptul că pizza nu este doar un produs alimentar, ci o tradiție vie, transmisă din generație în generație, o parte esențială din identitatea orașului Napoli și din patrimoniul gastronomic al lumii.
Secretul unei pizza perfecte începe întotdeauna cu aluatul. Specialiștii spun că diferența dintre o pizza banală și una extraordinară stă în calitatea ingredientelor și în răbdarea procesului. Făina folosită trebuie să fie de tip 00 sau 0, bogată în proteine și gluten, pentru a oferi elasticitatea necesară.
Aluatul autentic conține doar patru ingrediente de bază: făină, apă, sare și drojdie. Dospirea este cheia gustului și a digestiei ușoare, iar pentru rezultate excelente, aluatul trebuie lăsat între 10 și 12 ore la temperatura camerei sau chiar 24–48 de ore la frigider, pentru o maturare lentă. În ceea ce privește toppingurile, regula napolitană este simplă: maximum patru sau cinci ingrediente, pentru ca blatul să se coacă perfect și aromele să rămână echilibrate.
O poveste celebră legată de pizza este legenda Margheritei, apărută în 1889, când Regina Margherita a Italiei a vizitat Napoli. Maestrul Raffaele Esposito i-a pregătit o pizza în culorile steagului italian: roșu din roșii, alb din mozzarella și verde din busuioc. Această variantă a rămas până astăzi una dintre cele mai iubite din lume. Tot în Napoli se află și prima pizzerie oficială, Antica Pizzeria Port’Alba, deschisă în 1738 și funcțională și astăzi.
Pizza este înconjurată și de curiozități spectaculoase. În 2001, Pizza Hut a plătit un milion de dolari pentru a livra o pizza astronauților de pe Stația Spațială Internațională. Cea mai scumpă pizza din lume, „Louis XIII”, creată de Renato Viola, costă 12.000 de dolari și conține caviar și homar norvegian. Există chiar și o teoremă matematică reală numită „teorema pizzei”, iar recordul pentru cea mai mare pizza din lume aparține unei pizza numite „Ottavia”, realizată la Roma în 2012, cu o suprafață de 1.261 de metri pătrați.
Ziua Internațională a Pizzei este, în esență, o celebrare a gustului, a tradiției și a bucuriei de a împărți. Fie că alegi o Margherita clasică, o pizza Quattro Stagioni sau o Diavola picantă, această zi este despre momente simple și delicioase.
