Despre Paşte

 

Termenul de Paşte, se trage din cuvântul ebraic „pesah” care semnifică „trecere”.

Paştele sărbătoreşte Învierea lui Isus Hristos, la trei zile după moartea sa, este cea mai veche şi cea mai importantă sărbătoare creştină, aceasta marcând miracolul Învierii Domnului: la câteva zile după intrarea solemnă în Ierusalim- de Florii, Mântuitorul a fost judecat şi răstignit, a murit pe cruce şi a fost pus în mormânt, dar după trei zile a înviat din morţi.

Toată  această succesiune de evenimente au avut loc în numai o săptămână, cea a Patimilor, care precede Învierea.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este cruce11.jpg

Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare: reprezintă perioada de dinainte a Învierii,  prezintă relatările care cuprind arestarea, judecata, suferinţa lui Isus, răstignirea pe cruce şi înmormântarea lui. Zilele de Luni, Marţi şi Miercuri din Săptămâna Patimilor au o semniţicaţie obişnuită, iar slujbele speciale încep cu ziua de Joi numită Joia Mare.

Joia Mare : Isus împreună cu Ucenicii, petrec ultimele clipe de dinaintea Patimilor Sale, este ziua în care a avut loc Cina cea de Taina la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharestii, spălarea picioarelor ucenicilor ca pildă de smerenie, şi începutul patimilor prin vinderea lui Isus de către Iuda. Se ţine post cu mâncare uscată (pâine, fructe şi legume), nu se mai trag clopotele ci doar se bate toaca.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este isus22-1024x574.jpg

Vinerea Patimilor, Vinerea Mare sau Vinerea Neagră: este ziua în care Isus a fost biciuit, batjocorit, scuipat şi răstignit pe Muntele Golgota (Dealul Căpăţânii), între doi tâlhari şi moartea lui pentru mîntuirea lumii. În această zi nu se celebrează Sfânta Liturghie dar se oficiază devoţiunea Calea Sfintei Cruci, în cadrul acestui eveniment se dezveleşte Sfânta Cruce şi se ţine post negru de cei care o pot face.

Sâmbăta Paştelui : este o zi de odihnă, trupul lui Isus este în mormânt, iar seara se oficiază o liturghie solemnă, şi la sfârşitul acesteia se desfăşoară procesiunea de Înviere. La miezul nopţii creştinii cântă impreună cu preoţii „Hristos a Înviat”, de la slujbă creştinii trebuie sa plece cu lumânarea aprinsă (simbolul Învierii), şi să meargă aşa cu ea până acasă, aceasta se ţine în casă şi se aprinde la nevoie, când creştinul se roagă pentru ceva special, pentru diferite trebuinţe.

Duminica: sărbătorim Învierea lui Isus Hristos, după ce a luat asupra Sa păcatele lumii şi a fost răstignit pe cruce, aceasta simbolizează biruinţa lui Isus asupra morţii şi promisiunea vieţii veşnice. Salutul pascal „Hristos a Înviat”- „Adevărat a Înviat”! se foloseşte de către creştini până la sărbătoarea Înălţării Domnului.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este inviat22.jpg

Calcularea datei la care creştinii sărbătoresc Paştele, ţine de două fenomene naturale, unul cu dată fixă- echinocţiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare- luna plină, aceasta din urmă face ca data Paştelui să varieze în fiecare an, în plus utilizarea a două calendare, explică decalajul acestei sărbători la catolici şi ortodocşi.

Biserica Catolică se raportează la echinocţiul de primăvară, după calendarul gregorian, în timp ce Biserica Ortodoxă calculează acelaşi eveniment astronomic după calendarul iulian, pe stil vechi.

Învierea Domnului a fost sărbătorită peste tot la aceeaşi dată până la introducerea în 1852 a calendarului gregorian, în urma reformei efectuate de Papa Grigore al XIII-lea.

Introducerea calendarului gregorian a fost necesară deoarece în cazul calendarului iulian, anul mediu era mai lung, decât anul astronomic făcând ca echinocţiul de primăvară să se mute înapoi în anul calendaristic.

Începând cu anul 1582 Biserica Catolică şi cea Ortodoxă folosesc calendare diferite, potrivit calendarelor folosite de Biserica Ortodoxă şi de cea Catolică, bazate pe mişcarea lunii, respectiv a soarelui- legată de echinocţiul de primăvară.

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este inviat11-1024x570.jpg

În următorii ani, Paştele va fi sărbătorit după cum urmează:

 – Anul 2019:  Paştele Catolic va fi pe data de 21 aprilie;

                         Paştele Ortodox va fi pe data de 28 aprilie;

 – Anul 2020: PC- 12 aprilie; PO- 19 aprilie;

 – Anul 2021: PC- 4 aprilie; PO- 2 mai;

 – Anul 2022: PC- 17 aprilie; PO- 24 aprilie;

 – Anul 2023: PC- 9 aprilie; PO- 16 aprilie;

 – Anul 2024: PC- 31 martie; PO- 5 mai;

 – Anul 2025: ambele Biserici vor sarbători Paştele pe data de 20 aprilie.

Cel mai răspândit obicei creştin de Paşte este vopsirea de ouă roşii, a căror prezenţă este obligatorie pe masă de Paşte, deşi în prezent se vopsesc ouă şi de alte culori, în folclorul românesc există mai multe legende creştine care explică de ce se vopsesc ouăle în roşu şi de ce au devenit simbol al sărbătorii Învierii Domnului: Maica Domnului care venise să-şi plângă fiul răstignit, a aşezat coşul cu ouă lângă cruce, iar acestea au fost înroşite de sângele care picura din rănile lui Isus.

Coloratul ouălor, nu este o tradiţie nouă, de fapt este extrem de veche, oamenii de ştiinţă au descoperit că sumerienii şi vechii egipteni, pictau ouă de struţ încă de acum 4000-5000 de ani în urmă. Procesul de încondeiere a ouălor se numeşte Pysanka, aceasta a apărut în Ucraina şi datează din perioada precreştină;

Ouăle de ciocolată au fost inventate în anul 1873 în Bristol, Marea Britanie.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este iepuras22.jpg

Iepuraşul: este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Isus după Înviere, prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, în 1590. Iepuraşul de Paşte le lasă copiilor dulciuri în pantofi, care mai apoi au fost înlocuiţi cu tradiţionalele coşuri din nuiele, iar tradiţia ca de Paşte, iepuraşul să lase cadouri în coşuri, este păstrată până în ziua de azi;

Mielul sacrificat de Paşte: încă de la începuturile creştinismului, mielul a fost unul dintre simbolurile religioase ale noii religii, ţinute la mare cinste, obiceiul tăierii mielului de Paşte este un obicei împrumutat de la evrei. Sărbătoarea Paştelui a fost instituită la evrei de către Dumnezeu prin Moise, înainte ca poporul să treacă prin Marea Roşie.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este mielul-1.jpg

Deoarece egiptenii au refuzat să-i elibereze pe iudei din robie, D-zeu a trimis asupra lor 10 plăgi, pentru a-i feri pe iudei de pedeapsă, aceştia trebuia să sacrifice un miel, şi să ungă cu sângele acestuia pragul uşilor şi ferestrelor. Pentru ei aceasta a simbolizat trecerea de la robia egipteană la libertate, iar pentru creştini trecerea de la moarte la viaţă.

Profeţii biblici îl desemnaseră pe Dumnezeu întrupat în om, iar Ioan Botezătorul spusese arătându-l pe Isus poporului iudeu: „Iată Mielul lui Dumnezeu”. Isus trimis la moarte pentru mântuirea lumii, a fost victima păcatelor tuturor oamenilor, simbolizat de mielul fără de păcat care se lasă sacrificat.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *