Istoria Crăciunului

Crăciunul sau Naşterea Domnului (nu se cunoaşte data exactă a naşterii lui Isus), este o sărbătoare creştină, celebrată pe data de 25 decembrie în calendarul gregorian sau 7 ianuarie în calendarul iulian în fiecare an.

În anul 320, Papa Jiulius a stabilit data de 25 decembrie ca fiind data oficială a naşterii lui Isus Hristos iar cinci ani mai târziu, în 325  Împăratul Constantin cel Mare a schimbat semnificaţia zilei de 25 decembrie şi anume stabilirea sărbătorii cu data fixă, ce aniversa naşterea lui Isus Hristos.

Naşterea Domnului : Evanghelia canonica a lui Luca cât şi cea al lui Matei descriu despre Isus că s-ar fi născut în Betleem-Iudeea din mamă fecioară. În relatarea din Evanghelia după Luca, Iosif şi Maria călătoresc de la Nazaret la Betleem pentru recensământ, iar Isus este născut acolo. Îngerii apar şi spun că Isus este salvatorul întregii omeniri şi păstorii vin ca sa-l adore. În relatarea lui Matei, cei trei magi urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Isus (aur, smirnă şi tămâie), născut ca Rege al  Iudeilor. Naşterea unui mare împărat fusese prorocită de mult timp de vrăjitori. Irod împăratul iudeilor, temându-se că va pierde tronul prin naşterea lui Mesia, ordonă masacrul tuturor băieţilor din Betleem care au mai puţin  de doi ani, dar familia lui Isus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabileşte în Nazaret.

Moş Crăciun: figura modernă a lui Moş Crăciun,este inspirată de cea a Sf.Nicolaie din Myra, un episcop creştin care a trăit în secolul al IV-lea, în provincia Licia din Anatolia bizantină. El era recunoscut pentru darurile făcute celor săraci, în special pentru zestrea oferită fetelor unui creştin pios, astfel încât acestea să nu fie nevoite să se prostituieze.

Din vechime se ştie că Maria fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun, motivând că este sărac, el a refuzat-o , dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun, dar acesta nu o primeşte în casă şi o trimite sa nască în grajdul vitelor, Apoi Crăciuneasa fără sa-i spună nimic lui Moş Crăciun merge repede să o ajute pe Maria să nască. Aflând Crăciun aceasta îşi pedepseşte soţia şi îi taie mâinile. Printr-o minune Maria îi făcu mâinile la loc cum erau, văzând toate acestea Crăciun se căieşte din toată inima şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel primul creştin. Bogăţia lui o împarte săracilor şi în fiecare an în ajunul naşterii Domnului pe data de 25 decembrie vine şi împarte jucării tuturor copiilor.

Se zice că Moş Crăciun a existat de mult şi că era un bătrân căruia îi plăcea să facă jucării iar pe data de 25 decembrie le vindea în piaţă cu foarte puţini bani. La întoarcere spre casă văzu nişte copii săracii care plângeau , i s-a făcut milă de ei şi pentru ca işi vânduse toate jucăriile, şi-a dorit din tot sufletul sa le poată oferi şi lor. Atunci ca printr-o minune la fundul sacului observă o jucărie şi le-o dărui cu bucurie. De atunci si-a dorit sa poată face toată viaţa lui jucării şi să le dăruiască tuturor copiilor fie bogaţi ori săraci. Mai târziu văzu un ren  rănit pe care l-a îngrijit, drept răsplată renul a făcut să apară alţi reni şi o sanie. Straiele vechi şi zdrenţuite ale  bătrânului se transformă în alte haine mult mai frumoase şi de culoare roşie, aşa a apărut Moş Crăciun.

Pomul de Crăciun: se crede că obiceiul împodobirii bradului de Crăciun işi are originile din Evul Mediu, pe lângă o şcenetă religioasă care înfăţişa izgonirea lui Adam şi a Evei din grădina Edenului încheindu-se cu profeţia salvatorului ce urma sa vină, un pin decorat cu mere era folosit pentru a simboliza gradina Edenului- Copacul Cunoaşterii.

În Germania secolului al XVI-lea, erau decoraţi pinii, atât cei din interiorul casei, cât şi cei din exteriorul ei, cu mere, lumânări şi hârtie colorată. Pomul de Craciun a fost introdus în Anglia de soţul Reginei Victoria, Prinţul Albert al cărei ţară nativă era Germania.

Povestea primului glob : globul de sticlă are o istorie de peste 150 ani, care a început într-un mic orăşel din Germania, Lauscha. La mijlocul secolului al XIX-lea, un suflător de sticlă pe nume Hans Greiner avea să confecţioneze primele globuri de sticlă. Pentru că era sărac şi nu îşi permitea să împodobească bradul cu mere, nuci şi bomboane, acesta a decis să îşi facă propriile ornamente care au constat în mici globuri şi ghirlande de sticlă. Primele globuri din sticlă aveau, de cele mai multe ori, forma unor nuci şi a unor fructe.

Originea colindelor: Primele colinde au fost cântate în Europa în urmă cu mii de ani, însă în acea perioadă ele aveau o cu totul altă însemnătate. Colindele sunt cântece tradiţionale, cu teme folclorice şi urări epico-lirice specifice fiecărui colţ al continentului european. Odată cu răspândirea creştinismului, versurile au fost influenţate de motive religioase.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis că muzica este nepotrivită pentru Crăciun a fost Oliver Cromwell, care în secolul al XVII-lea, a interzis colindele. Cel mai vechi colind creştin este „Jesus refulsit omnium” compus de St.Hilary din Poitires, în secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere după un colind englezesc îi aparţine lui Ritson şi datează din 1410. În 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr, a fost anunţat cu o zi înaintea Crăciunului că orga Bisericii sale s-a stricat şi nu poate fi reparată la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din această pricină, el s-a apucat să scrie trei piese care să poată fi cântate de cor şi acompaniate la chitară. Una dintre ele era „Silent Night, Holy Night, care în prezent este cântată în peste 180 limbi străine de milioane de persoane.

Felicitările de Crăciun: felicitările au apărut pentru prima dată în Anglia, când Sir Henry Cole a creeat  prima felicitarea de Crăciun adevărată, fiind prea ocupat în perioada Crăciunului (1843), ca să îşi scrie urările de Crăciun prietenilor săi, l-a angajat pe artistul John Calcott Horsley pentru a face ilustraţiile. Felicitarea conţinea trei pagini, pe prima pagină era inscripţionat mesajul ” Îţi urez un Crăciun vesel şi un An Nou fericit” şi cea din mijloc înfăţişa o familie sărbătorind Crăciunul.

Ciorapii de Crăciun: Legenda spune că un nobil a fost atât de afectat de moartea soţiei sale, încât şi-a risipit întreaga  averea aiurea. Acest lucru le-a lăsat pe cele trei fiice ale sale, fără mijloace de întreţinere, fiind astfel puse într-o situaţie cruntă de sărăcie. Auzind de situaţia fetelor generosul Sf.Nicolaie a încălecat pe calul său şi a pornit spre casa nobilului, odată ajuns acolo şi dorind să rămână anonim a  aruncat trei pungi cu monezi de aur în hornul casei. Cele trei pungi au căzut în ciorapii pe care fetele si le usca deasupra şemineului.

 

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *