24 ianuarie- Ziua Unirii Principatelor Române


Simbol Valuta Cotaţie RON
EUR 4.8730
USD 4.1103
GBP 5.4535
Informaţii utile
Mersul Trenurilor
Mersul Autobuzelor
Taxi
Program Buletine
Politia
Primaria
  Unirea Principatelor Române, a avut loc în data de 24 ianuarie 1859, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova şi Ţara Românească, într-un Principat Unit;   Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Alexandru-I.-Cuza-1008x1024.jpg   Demersurile pentru înfăptuirea unirii, începuseră încă din 1848, când domnitorul Moldovei- Mihail Sturdza şi domnitorul Ţării Româneşti- Gheorghe Bibescu au creat o punte culturală şi economică între cele două principate, iar rezultatul politicii lor interne a fost uniunea vamală dintre cele două;   Ţara Românească şi Moldova se aflau sub influenţa Imperiului Otoman şi a Rusiei care se opuneau unirii lor, între 1853 şi 1856 a avut loc Războiul Crimeii, în urma căreia Rusia a fost înfrântă de Marile Puteri (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman), deznodământul Războiului Crimeii a creat un context european favorabil realizării unirii, în urma Tratatului de Pace de la Paris se iau decizii care privesc şi principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, astfel Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum„(consultarea populaţiei cu drept de vot), despre Unire;   Votul popular favorabil unirii în ambele ţări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc (Divanuri ad-hoc), care s-au întrunit la Bucureşti şi Iaşi în 1857, a dus la Convenţia de la Paris din 1858 o înţelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune formală între cele două ţări, cu guverne diferite, însă cu unele instituţii comune, principatele trebuiau să se numească Principatele Unite Moldova şi Valahia, dar la începutul anului următor Alexandru I.Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei şi Ţării Româneşti, act care au adus cele două state intr-o uniune, în 1862 cu ajutorul unioniştilor din cele două ţări, Cuza a unificat Parlamentul şi Guvernul, realizând unirea politică, acest proces a continuat şi după înlăturarea sa de la putere (1866), când unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, constituţia adoptată în acel an a denumit noul stat România;   Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Alexandru-Ioan-Cuza.jpg   Sub conducerea sa (24 ianuarie 1859- 23 februarie 1866), ca prim domn al Principatelor Unite, au fost realizate mai multe reforme care au vizat sistemul politic, sistemul sanitar, armata, instituţia Poştei, Biserica, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma agrară, reforma electorală, fiscalitatea, serviciul vamal, au fost concepute Codul Civil şi Codul Penal, s-a dat legea Învăţământului Primar obligatoriu,  construirea primei linii de cale ferată: Bucureşti-Filaret-Giurgiu (70km), au fost înfiinţate primele două universităţi româneşti, care şi azi îi poartă numele, la Iaşi în 1860 şi la Bucureşti în 1864, în data de 22 ianuarie 1862 a unificat Parlamentul şi Guvernul celor două Principate, realizând unirea politică, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Mihail Kogălniceanu, astfel România a cunoscut perioada de maximă dezvoltare modernă, care au creat condiţiile obţinerii Independenţei-1877, şi realizării Marii Uniri-1918;     Scurt istoric despre Alexandru Ioan Cuza:  – s-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad, Jud. Vaslui, într-o familie boierească;  – a primit o educaţie europeană, obţinând diploma de bacalaureat in litere la Paris în 1835;  – a urmat studii universitare de drept, economie, medicină şi matematică, nefinalizate;  – în anul 1844 pe data de 30 aprilie (avea 24 de ani), s-a căsătorit cu Elena Rosetti (născută la Iaşi, la 17 iunie 1825);  – căsnicia lui Cuza cu Doamna Elena a însemnat un şir lung de amante pentru domnitor şi multă nefericire pentru încercata doamnă;  – a avut 2 copii dar nu cu soţia lui Elena Rosetti (fiind infertilă), ci cu amanta lui, prinţesa Serbiei, Maria Obrenovici;  – din dragoste pentru soţul ei Elena Cuza, a acceptat să-i înfieze copii făcuţi cu amanta lui, i-a crescut dăruindu-le educaţie şi afecţiune de mamă;  – Alexandru Cuza, fiul cel mare al domnitorului s-a căsătorit cu Maria Moruzzi, în 1890 la doar 23 de ani a murit de o boală de inimă la Madrid;  – Dimitrie, fiul cel mic al domnitorului, s-a îndrăgostit de una din slujnicele de la Palatul Ruginoasa, legătura a fost descoperită de Elena, mama lui adoptivă, pe fondul neînţelegerilor şi a firii sale instabile s-a sinucis în 1888;  – Elena Cuza, a murit în anul 1909 la Piatra Neamţ, dorinţa sa a fost să fie înmormântată la Soleşti, Jud.Vaslui, lângă mama sa, pe ultimul său drum vagonul mortuar a luat foc şi a ars complet cu tot cu sicriul pe care îl transporta;  – Maria Obrenovici, a avut şi ea parte de o moarte tragică, s-a sinucis la Dresda, pe 16 iulie 1876, după ce aflase că este bolnavă de cancer;  – Cuza a participat activ la Mişcarea Revoluţionară de la 1848 din Moldova şi la Activitatea Unionistă din perioada 1856-1859;  – a îndeplinit mai multe funcţii administrative ajungând în 1856 pârcălab (prefect) al Judeţului Galaţi (Covurlui);  – a intrat în armată unde a ajuns până la funcţia de colonel;  – a fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, şi al Ţării Româneşti la 24 ianuarie 1859, înfăptuindu-se astfel prin voinţa poporului Unirea celor două ţări româneşti;  – a abdicat la 11 februarie 1866, datorită nemulţumirii radicalilor liberali, a conservatorilor faţă de regimul instituit de el, prin aşa numita „monstruoasa coaliţie” l-au constrâns să abdice, şi se arăta dispus să renunţe la tron în favoarea unui principe străin precum prevedea una din dorinţele Adunării ad-hoc din 1857;  – a trăit în exil, până când s-a stins din viaţă la numai 53 de ani, în data de 15 mai 1873, la Heidelberg, Germania;  – dorinţa lui Cuza a fost să fie înmormântat la Ruginoasa, aşa sa şi făcut, fiind înmormântat într-un cavou amenajat lângă biserică, dar în anul 1944 rămăşiţele sale au fost mutate la Curtea de Argeş, iar în 1946 au fost mutate din nou la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde odihnesc şi acum. Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Mormantul-de-la-Ruginoasa-1024x768.jpg       Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” Ruginoasa Muzeul Memorial „Alexandru I. Cuza”, se află în Comuna Ruginoasa, Judeţul Iaşi, strada Unirii, nr 34, Satul Ruginoasa, se află la o distanţă de 60 km vest de municipiul Iaşi, între oraşele Târgu Frumos şi Paşcani, fiind traversat de DN 28A; Palatul a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de către vistiernicul (mare demnitar având în sarcina sa administrarea financiară a ţării şi păstrarea visteriei statului) Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johann Freiwald ridicarea unei luxoase reşedinţe, în stil neoclasic, pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi. Asemănarea Palatului de la Miclăuşeni, Judeţul Iaşi, nu este întâmplătoare, aceasta fiind construit de o altă ramură a familiei Sturza. În anul 1862, Palatul şi moşia Ruginoasa au fost cumpărate la licitaţie de la Banca Naţională a Moldovei de către Alexandru I. Cuza, renovat integral şi amenajat ca reşedinţă de vară, Palatul a fost inaugurat oficial cu prilejul sărbătorilor de Paşti din 1864. Doamna Elena Cuza a fost cea care s-a ocupat de mobilarea şi decorarea încăperilor şi de amenajarea grădinii. După 1866, moşia Ruginoasa a fost arendată, devine un adevarat loc de pelerinaj după 1873, când a fost adus trupul neînsufleţit al Domnitorului Alexandru I.Cuza, decedat în Germania.   Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este Palatul-de-la-Ruginoasa-1024x768.jpg   Între anii 1890-1900, Palatul şi moşia Ruginoasa revin Mariei Moruzi, fosta soţie a lui Alexandru, fiul cel mare al domnitorului Cuza, fiind văduvă aici a trăit o poveste de dragoste cu Ionel Brătianu, în urma acesteia, a venit pe lume în 1898, viitorul mare istoric Gheorghe I.Brătianu. După 1900, reşedinţa de la Ruginoasa, ca urmare a dispoziţiilor testamentare ale Domnitorului, au fost donate Spitalului „Caritatea” din Iaşi, ce a amenajat în palat un Spital de Copii „Cuza-Vodă”, după 1936, imobilul a fost concesionat Regiei Căilor Ferate Române care a organizat aici un Sanatoriu pentru bolnavii de plămâni. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Ruginoasa s-a aflat pe linia frontului, de aici sicriul  Domnitorului a fost mutat la Curtea de Argeş, după război, a fost depus în Biserica Trei Ierarhi din Iaşi. Bombardamentele au afectat grav Palatul, iar după două decenii de paragină a trecut printr-un proces de restaurare (1969-1979), fiind deschis publicului, ca muzeu, în anul 1982. Un nou proces de restaurare-reamenajare a avut loc în perioada 2008-1013, astfel este realizată o nouă tematică muzeală care reorganizează spaţiul expoziţional în forma actuală.  
Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *